Rosia Montana Gold Corporation, otrava durabila

Am fost in turneu cu BBW la Baia Mare si la Sibiu sa vorbim despre business local cu... businessurile locale. Cu totul interesant e ca in ambele locatii cel mai bun business local era Gabriel Resources din Canada (un fond de risc cotat la bursa din Toronto) si bratul sau din Romania, Rosia Montana Gold Corporation. Erau sponsorii conferintelor BBW, deci au fost curtati si prezentati drept corifeii dezvoltarii in Romania. Se lauda ca dezvoltarea si side businesses vor opera de la Baia Mare in jos pana catre Deva; adic ajumatate din Ardeal va fi dezvoltat de o singura companie. Inteleg ca, anterior, la conferintele de la Londra nu au amintit de cifre precum peste 4 miliarede de dolari in venituri din exploatarea aurului pentru ca acolo auditoriul s-ar prapadi de ras.

La Baia Mare Alan Hill, CEO RMGC, a fost huiduit iar jumatate din sala ameninta cu boicotul intregii conferinte. Batranul miner le reprosa ca nu stiu ce inseamna "sustainable mining" - genial, prezentarea i-a fost intrerupta. Incercand sa ii fac un interviu a urlat la mine "Define sustainable, define sustainable!"

La Sibiu nu au avut mai mult succes, nimeni nu crede intr-un proiect minier ce propune 10.000 de tone de cianura de sodiu si, mai mult, pretinde ca asta e o treaba foarte ecologica; mi se pare ca sunt intr-un roman de Arthur Clarke, intr-un peisaj postatomic unde liderii vorbesc de virtutile verzi ale desertului. Apropo, am fost cu bicicleta la Paclisa, langa Alba Iulia acum, inainte de Pasti sa vad noua Rosie Montana - arata ca o suburbie americana, cu picket fences si case identice facute din pefeleu. Daca rosienii se muta de acolo aici, cred ca trebuie sa fie trimisi multi psihoterapeuti; din minunea naturala din Apuseni sa fi trimis sa locuiesti in case americane de carton in lunca Muresului, pentru mine ar fi cel putin depresiv.

De curand am avut un interviu si cu vicele de la RMGC, John Aston. Ii spuneam lui Mark, fotograful, cum dracu un tip atat de cool, inteligent si cu o experienta incredibila poate lucra pentru un business ca RMGC. Irlandezul m-a intrebat mai multe decat l-am intrebat eu, ineosebi despre Ardeal si despre Rosia Montana. In fine, interviul de profil a fost publicat acum doua saptamani in BBW, a fost "editat", adica schimbat in proportie de 75% si suna ca un lung pupincurism sub semnatura mea. E incredibil cum un produs de presa poate fi cumparat. Sunt convins ca e si destul de ieftin. Daca aceste boomtimes ale economiei continua, e imposibil ca aberatia asta de minerit de suprafata sa aiba loc - ma gandesc numai la businessurile din Timisoara sau Brasov (chiar si Oradea) ce avant au.

Altfel sunt convins ca, precum RMGC cumpara presa - cu reclame, pe fata - pot cumpara si un acord de mediu.

Enfin, sunt demisionar, ma mut ori la Mediafax ori la News In, o agentie de presa a Realitatii Media. Desi as prefera sa fiu brutar in Italia.

Petrini: "Veniti in UE nu pentru ca sunteti o piata atragatoare, ci pentru ca sunteti o mare cultura!”

Am avut sansa extraordinara de a-l cunoaste pe Carlo Petrini, presedintele Slow Food. Dupa numai cinci minute de discutie, m-am lasat sedus de o gindire fundamentata sociologic, pe cat de pragmatica, pe atat de idealista, inspirata de Claude Levi-Strauss. Cititi mai jos un rezumat al discutiei noastre.

Producatorii si consumatorii au obligatia sa apere productia de hrana naturala si sanatoasa. Consumismul extrem, care, in aceste timpuri, inghite planeta se manifesta in modul cel mai evident prin fast-food, globalizarea negativa. Conceptul Slow Food nu consta in exacerbarea lacomiei la masa, ori in centralizarea gandurilor unor gurmanzi ci intr-o noua perspectiva asupra dezvoltarii. Slow Food este o retea planetara care incurajeaza localizarea productiei, sintetizata in termenul de „glocal”, globalizarea pozitiva.

Congresul Terra Madre care se organizeaza din doi in doi ani la Torino si care poarta supranumele de ‚Natiunile Unite ale Taranilor’ reuneste reprezentanti ai producatorilor de hrana din 152 de tari care isi cauta nise si debusee intr-un sistem economic mondial. Vorbim, in aceasta lumina, de o componenta de business, esentiala, care sa aduca dreptate micilor producatori intr-o piata dominata cu violenta de transnationale. Nu este o miscare de protest, nici nu neaga virtutile unor multinationale, nota bene, ci una care are ca scop salvgardarea resurselor, a apei, a pamantului si a biodiversitatii in contexte culturale locale.

Poate e o utopie, insa utopiile nasc realitate.

La scara mondiala si europeana traim in ‚noua economie’. Uniunea Europeana a lucrat ani buni pentru a dezvolta agricultura de exploatare masiva, iar acum realizeaza ca trebuie sa se intoarca la mica economie cu o valoare adaugata. Taranii au castiguri infime si acest fapt creeaza grave probleme de justitie sociala.

Observam si in CAP (Common Agricultural Policy), planul de dezvoltare agricola al Uniunii Europene, o schimbare majora a paradigmei economice. In final, vorbim despre o balanta dezechilibrata pe ale carei talere se afla cantiatea de hrana, pe de o parte, si calitatea ei, pe de alta. Teritoriul a redevenit un element esential al dezvoltarii, iar, in productia de hrana, taranul il protejeaza instinctiv. Europa occidentala a distrus aceasta parte a economiei, in tari precum Italia, Franta ori Germania, unde mult sub 4% mai sunt tarani producatori. UE isi da seama abia acum de marea eroare.

E foarte important ca Romania sa nu faca aceeasi eroare. Ne aflam in fata unei contradictii: Romania a iesit din economia colectivista, din forme si sabloane productive centralizate, nascute din modernismul socialist stupid. Acesta a distrus mare parte din traditia seculara a productiei.

Pare bizar, dar acum capitalismul occidental s-a pliat perfect pe formele anacronice ale socialismului. Exista capitalism, foarte bine, insa trebuie sa existe si o cale romaneasca.

Taranii si statul roman vor intelege ca, daca vor continua sa vanda pamanturile multinationalelor, acestea din urma nu vor oferi mai mult decat... subzistenta.

„Am cunoscut un taran in sudul Transilvaniei care face o branza de capra minunata, dar nu o poate vinde. Crede-ma, e de mii de ori mai buna decat orice branza frantuzeasca”, spune Petrini.

Romania e obligata azi sa creeze politici de aparare a satelor – purtatoarele culturii romanesti, iar nu aberatii turistice precum Dracula Park. Taranii de prin aceste parti sunt foarte slabi, iar Slow Food va lucra pentru a le da mai mult orgoliu si speranta in prima faza. Speranta vine debusee pe piata, din productie de calitate si, in final, din retribuirea justa a muncii lor.

Pier Paolo Pasolini ii atentiona pe italieni acum mai bine de 30 de ani cu privire la distrugerea imensei culturi taranesti prin omologare si la faptul ca aceasta ne va saraci ireversibil. Valoarea Slow Food sta in a folosi gastronomia, gustul, ceea ce e ‚bun’, pentru scopul neechivoc al justitiei sociale. Gastronomia este antropologie, economie, politica si cultura, iar nu retete culinare fara personalitate publicate pe ici pe colo.

Asadar, „veniti in UE nu pentru ca sunteti o piata atragatoare, ci pentru ca sunteti o mare cultura!”