Am
avut sansa extraordinara de a-l cunoaste pe Carlo Petrini, presedintele
Slow Food. Dupa numai cinci minute de discutie, m-am lasat sedus de o
gindire fundamentata sociologic, pe cat de pragmatica, pe atat de
idealista, inspirata de Claude Levi-Strauss. Cititi mai jos un rezumat
al discutiei noastre.
Producatorii
si consumatorii au obligatia sa apere productia de hrana naturala si
sanatoasa. Consumismul extrem, care, in aceste timpuri, inghite planeta
se manifesta in modul cel mai evident prin fast-food, globalizarea
negativa. Conceptul Slow Food nu consta in exacerbarea lacomiei la masa,
ori in centralizarea gandurilor unor gurmanzi ci intr-o noua
perspectiva asupra dezvoltarii. Slow Food este o retea planetara care
incurajeaza localizarea productiei, sintetizata in termenul de „glocal”,
globalizarea pozitiva.
Congresul
Terra Madre care se organizeaza din doi in doi ani la Torino si care
poarta supranumele de ‚Natiunile Unite ale Taranilor’ reuneste
reprezentanti ai producatorilor de hrana din 152 de tari care isi cauta
nise si debusee intr-un sistem economic mondial. Vorbim, in aceasta
lumina, de o componenta de business, esentiala, care sa aduca dreptate
micilor producatori intr-o piata dominata cu violenta de transnationale.
Nu este o miscare de protest, nici nu neaga virtutile unor
multinationale, nota bene, ci una care are ca scop salvgardarea
resurselor, a apei, a pamantului si a biodiversitatii in contexte
culturale locale.
Poate e o utopie, insa utopiile nasc realitate.
La
scara mondiala si europeana traim in ‚noua economie’. Uniunea Europeana
a lucrat ani buni pentru a dezvolta agricultura de exploatare masiva,
iar acum realizeaza ca trebuie sa se intoarca la mica economie cu o
valoare adaugata. Taranii au castiguri infime si acest fapt creeaza
grave probleme de justitie sociala.
Observam
si in CAP (Common Agricultural Policy), planul de dezvoltare agricola
al Uniunii Europene, o schimbare majora a paradigmei economice. In
final, vorbim despre o balanta dezechilibrata pe ale carei talere se
afla cantiatea de hrana, pe de o parte, si calitatea ei, pe de alta.
Teritoriul a redevenit un element esential al dezvoltarii, iar, in
productia de hrana, taranul il protejeaza instinctiv. Europa occidentala
a distrus aceasta parte a economiei, in tari precum Italia, Franta ori
Germania, unde mult sub 4% mai sunt tarani producatori. UE isi da seama
abia acum de marea eroare.
E
foarte important ca Romania sa nu faca aceeasi eroare. Ne aflam in fata
unei contradictii: Romania a iesit din economia colectivista, din forme
si sabloane productive centralizate, nascute din modernismul socialist
stupid. Acesta a distrus mare parte din traditia seculara a productiei.
Pare
bizar, dar acum capitalismul occidental s-a pliat perfect pe formele
anacronice ale socialismului. Exista capitalism, foarte bine, insa
trebuie sa existe si o cale romaneasca.
Taranii
si statul roman vor intelege ca, daca vor continua sa vanda pamanturile
multinationalelor, acestea din urma nu vor oferi mai mult decat...
subzistenta.
„Am
cunoscut un taran in sudul Transilvaniei care face o branza de capra
minunata, dar nu o poate vinde. Crede-ma, e de mii de ori mai buna decat
orice branza frantuzeasca”, spune Petrini.
Romania
e obligata azi sa creeze politici de aparare a satelor – purtatoarele
culturii romanesti, iar nu aberatii turistice precum Dracula Park.
Taranii de prin aceste parti sunt foarte slabi, iar Slow Food va lucra
pentru a le da mai mult orgoliu si speranta in prima faza. Speranta vine
debusee pe piata, din productie de calitate si, in final, din
retribuirea justa a muncii lor.
Pier
Paolo Pasolini ii atentiona pe italieni acum mai bine de 30 de ani cu
privire la distrugerea imensei culturi taranesti prin omologare si la
faptul ca aceasta ne va saraci ireversibil. Valoarea Slow Food sta in a
folosi gastronomia, gustul, ceea ce e ‚bun’, pentru scopul neechivoc al
justitiei sociale. Gastronomia este antropologie, economie, politica si
cultura, iar nu retete culinare fara personalitate publicate pe ici pe
colo.
No comments:
Post a Comment